Incalzirea apartamentelor in Iasi

De la 251 de sisteme de termoficare, în tot atâtea localităţi, după 20 de ani au rămas doar 92, majoritatea în prag de faliment
Dublarea sau chiar triplarea facturii la energie termică şi apă caldă, începând cu această iarnă, corelate cu pierderile energetice care ajung la 40-50% în majoritatea clădirilor multietajate, precum şi pierderile din sistemul de transport, de 15-30%, anunţă colapsul total al sistemului.
Sistemul centralizat de încăl­zi­re a înghiţit numai în ul­ti­mii zece ani peste 6 miliarde de euro din bugetul de stat, fără ca măcar 10% din această sumă să fie investită în retehnologizare. Neavând de unde să mai acorde în jur
de o jumătate de miliard de euro, doar pentru această iarnă, Guvernul a decis să scoată din buzunarele consumatorilor pierderile cauzate de ine­­ficienţa sistemului, în ciuda faptului că numai cu ajutorul fondu­ri­lor europene nerambursabile situa­ţia ar fi putut fi remediată. Proprie­tarii de­branşaţi, care au recurs la centrale termice proprii, nu vor avea nici ei o poziţie mai comodă atâta vre­me cât preţul gazelor naturale a scăpat de sub control, iar din pri­mă­vara anului viitor s-ar putea să dispară şi pre­ţul reglementat pentru po­pula­ţie.
În paralel, preţul energiei electrice va creşte substanţial, pentru simplul fapt că energia electrică produsă în centrale de condensaţie are un consum specific dublu faţă de centralele în cogenerare (acestea produc şi agent termic), iar dependenţa de im­porturile de gaze şi ţiţei va creşte considerabil. Sectorul in­dus­triei şi serviciilor, care asigură echi­pamen­tele, materialele şi men­te­nanţa pentru sistemul centralizat de încălzire, va fi de asemenea afectat prin pier­de­rea comenzilor şi dis­ponibilizări masive în rândul angajaţilor.

În anul 1990, peste 85.000 de blo­curi din România primeau agent termic de la cele 251 de sisteme de termoficare. Aproape trei milioane de apartamente, respectiv 6.910.000 de consumatori erau captivi acestuia, în condiţiile în care aceleaşi sisteme produceau, pe lângă agentul termic şi apa caldă, nu mai puţin de 40% din energia electrică pentru mediul urban şi industrie. În intervalul de 19 ani de tranziţie au mai rămas în funcţiune 92 de sisteme de termoficare, numai în ultimii doi ani fiind închise 10 unităţi. În consecinţă, au rămas racordate la sistem 34.000 de blocuri, care înseamnă 1.616.000 de apartamente cu un număr de aproa­pe 5 milioane de consumatori, su­puşi acum ultimei epurări din cauza exploziei preţurilor. Dacă anul trecut piaţa de energie termică a cunoscut o scădere de 64%, producţia de energie electrică în cogenerare a ră­mas cu o pondere de doar 15%, fiind dependentă de o sursă scumpă de combustibil, respectiv gazele natura­le. Cărbunele energetic, exploată­rile miniere de lignit şi huilă vor pierde mare parte din piaţa de desfacere, în circa 10 ani România fiind depen­den­tă aproape exclusiv de impor­tu-ri­le de gaze din Rusia. Specialiştii în energie apreciază că peste 70% din consumatori nu vor putea face faţă plăţii facturilor la energia termică, chiar şi în cazul creşterii preţului cu doar 40%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Din păcate, în noua conjunctură, creşterile de preţ sunt între 50 şi 300%.

Structura sistemului de încălzire centralizată la nivel de ţară este una haotică în momentul de faţă, după ce mare parte a unităţilor de produc­ţie au fost trecute de la Ministerul E­co­nomiei în subordinea autorită­ţilor locale.
De la acel moment (anul 2006) a pornit de fapt deteriorarea ac­celerată a centralelor în cogenera­re. Concret, structura sistemului cen­tra­lizat se prezintă astfel: din 25 de lo­calităţi mari cu sisteme centrali­za­te de termoficare, 19 sunt în pro­prie­tatea unităţilor administra­ţiei locale, având sisteme care deservesc mai mult de 10.000 de apartamen­te/lo­ca­litate, în timp ce 6 sisteme sunt încă sub coordonarea Ministe­ru­lui Eco­no­miei, acestea furnizând 93% din totalul energiei termice şi 99,5% din totalul energiei electrice produse în cogenerare la nivel na­ţional; în alte 18 localităţi mai există sisteme centralizate care deservesc între 3.800 şi 10.000 de apartamen­te/localitate, furnizând 4,6% din to­talul energiei termice şi doar 0,5% din totalul ener­giei electrice în coge­ne­rare. Alte zece localităţi au sisteme care deservesc între 1.000 şi 3.600 de apartamen­te/lo­calitate, în timp ce 42 de loca­li­tăţi au mai puţin de 1.000 de apartamente/localitate racordate la sistem. Practic, se poate spune că, pe total, sistemul centralizat este cel mai de­ficitar subsector energetic şi cel mai vulnerabil după eliminarea totală a subvenţiilor.

Problemele care au apărut, a­vând drept consecinţă creşterea spec­taculoasă a preţurilor, nu se da­to­rează însă exclusiv pierderilor din sistemul de producere a energiei, ci şi pierderilor foarte mari din locuin­ţe şi de pe reţeaua de transport. Stu­diile de specialitate arată că doar pier­derile energetice din clădirile mul­tietajate se ridică la 40-50%, în si­tuaţia în care 55% din aceste clădiri au o vechime de peste 50 de ani. În ciuda faptului că s-a făcut mare tam-tam pe seama programului de rea­bi­litare termică, pentru care au fost alocate fonduri şi de la Guvern, şi de la autorităţile locale, în ultimii zece ani s-a reuşit reabilitarea a doar 1% din totalul locuinţelor care se pre­tea­ză la o asemenea operaţiune. De ase­me­nea, pierderile din sistemul de transport al energiei termice ajung în anumite localităţi chiar la 40%, Bu­cu­reştiul fiind, între altele, vârful de coloană. Conform Agenţiei Naţiona­le de Reglementare în domeniul E­ner­giei (ANRE), structura producţiei de energie termică după tipul de re­surse primare de energie arată de­pendenţa foarte mare a sistemului de cei mai scumpi combustibili, ga­ze­le naturale având o pondere de 54,1%, iar produsele petroliere de 25,8%. Restul este acoperit, încă, de căr­bune, în timp ce resursele regene­rabile de energie au un aport nesemnificativ. Dacă ţinem seama de evo­luţia preţurilor combustibililor, a­tunci nu ne putem aştepta decât la noi creşteri de tarife pentru produ­sul final. Spre exemplu, într-un singur an preţul gazelor naturale a crescut de la 210 dolari/1.000 metri cubi la peste 500 dolari/1.000 metri cubi, iar la păcură preţurile au crescut, în doar şase luni, de la 607 dolari/tonă la 672 dolari/tonă, explozia fiind însă mult mai accentuată pe perioada sezonului rece.

Politica Uniunii Europene este clară în favoarea sistemelor centralizate de încălzire, atât din considerente de rentabilitate, cât mai ales din motive de protecţie a mediului şi de reducere a emisiilor de dioxid de carbon. Nu întâm­plător Comisia Europeană a acceptat subvenţia pe care statul român o acorda sistemului centralizat, până în acest an. Din păcate, subvenţia nu a rezolvat şi eficienţa lui. La nivelul Europei există peste 5.000 de reţele de termoficare, cele mai dezvoltate fiind în Finlanda, Danemarca, Suedia, ţările baltice şi Europa centrală. Sistemul de cogenerare are o pondere de 80% pe segmentul de energie termică, la nivelul Uniunii Europene, şi o pondere de 11% pe cel al energiei electrice. Danemarca intenţionează să-şi extindă sistemul de termoficare centralizat de la 50 la 60%, în foarte scurt timp, iar în Suedia creşterea va fi de la 55 la 75%, în paralel cu creşterea eficienţei energetice a clădirilor şi cu scăderea consumului de materii prime energetice. La noi, evident, este invers. De asemenea, Rusia deţine circa 55% din sistemul de termoficare la nivel mondial, cu un număr de 17.000 de sisteme de încălzire centralizată şi peste 44 de milioane de clienţi.

Valoarea gigacaloriei va rămâne în această iarnă la 170 de lei, cu excepţia a 2.800 de persoane cu venituri peste 1.500 de lei pe membru de familie, diferenţa între preţul real de 318 lei şi 170 de lei fiind suportată de
municipalitate, a anunţat primarul general al Capitalei Sorin Oprescu.
Acesta a spus că şi în această iarnă, probabil până în martie, diferenţa între valoarea preţului real, respectiv 318 lei, şi 170 de lei, cât plăteşte populaţia, cu excepţia celor cu venituri mari, va fi suportată de către municipalitate. Oprescu solicită Guvernului să şteargă toate penalităţile „nedrepte“ faţă de primării. „Cerem Executivului ştergerea penalităţilor pentru a putea acorda aju­torul către populaţie“, a precizat Oprescu, adăugând că, prin lege, Guver­nul ar trebui să aloce 320 de milioane de lei municipalităţii, dar această sumă nu a fost primită niciodată. „Am primit cel mult 100 de milioane de lei în vremuri bune, în rest, 25, 47 de milioane de lei“, a spus Oprescu. Bucu­reştenii plătesc din acest an mai mult pentru energia termică, preţul crescând de la 124 lei/Gcal la 169,88 lei/Gcal, inclusiv TVA. Majorarea a fost aprobată la sfârşitul lunii iulie de consilierii municipali.