DRUMUL PERSONAL
"Oricine se proclama pe sine însusi judecator în Câmpul Adevarului si al Cunoasterii este un naufragiat de care râd Zeii." - ( Albert Einstein )
Fiecare om are planul sau de viata si principiile dupa care îsi conduce aceasta viata. Teoretic, ne straduim sa gasim acele coordonate morale si etice care sa ne permita sa ne simtim bine traind, sa credem ca facem bine ceea ce facem, ca suntem pe drumul cel bun. Sentimentele care iau nastere în urma felului nostru de a gândi si actiona reprezinta reperul nostru principal. Chiar daca altcineva ne atrage atentia ca gresim, atâta vreme cât noi avem mai multa încredere în ceea ce simtim noi însine, nimeni nu ne poate forta sa credem alltceva.
- Este trist însa când începem sa credem ca drumul nostru este cel mai bun dintre toate drumurile posibile si încercam sa-l impunem si altora. Din acel moment, cu iluzia ca devenim lideri, putem cadea în groapa celui care îi trage si pe altii dupa el. Ajungem sa pretindem altora sa ne asculte, ajungem sa consideram ca avem voie sa-i judecam pe ceilalti. Dar nu avem voie sa judecam pe nimeni, în afara de noi însine. Oamenii care îi judeca pe altii sunt oameni care se judeca pe sine. Ei condamna la altii ceea ce ei însisi nu accepta sa faca sau critica la ceilalti lucruri pe care ei deja le-au facut si le regreta. Este simplu sa spui "eu n-as face asa ceva" fara sa fi fost pus vreodata în situatia respectiva.
- Nu judeca, fiindca vei fi judecat. Ca simplu reper metafizic, am învatat ca nu am dreptul sa judec pe altii, inainte de a fi propriul meu judecator ori altii sa se judece singuri ori sa fie judecati de Dumnezeu, deoarece consecinta ar fi sa fim judecati de nestiutori, rauvoitori sau „prieteni”.
„Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri”
(J.F.Kennedy)
(Iasi, Irina Danalache si Gh. Baban)